Acum câteva săptămâni, pentru prima dată, am auzit de bullying la mine în școală. Chiar erau vreo doi părinți în cabinet discutând cu dirigintele despre comportamentul unei colege care o cam deranjează pe propria fată, elevă la o clasă de a IX-a.
Și chiar mă tot gândeam la niște articole coroborate cu o discuție interesantă auzită la radio în mașină : bullying intelectual.
Mă duceam cu gândul la unele lecții de educație antreprenorială, acolo unde discutam adeseori cu elevii despre atitudinea de superioritate a angajatorului asupra salariatului. Acesta a fost primul meu gând când am auzit acest concept.
De fapt, discuția ducea înspre bullying-ul intelectual de masă, care se extinde foarte rapid și pe care îl ignorăm de ceva vreme. În învățământ, după pandemie și cu desele schimbări ale legii educației, se dezvoltă un fenomen foarte straniu, dar acceptat de comun acord: majoritatea copiilor au un vocabular redus și nu sunt încurajați să iasă din acest cerc vicios, care ulterior devine propria lor carapace în societate, după ce termină învățământul obligatoriu.
Statistic, aproape toți tinerii reușesc să facă față cerințelor educaționale, cu condiția de a se învârti în jurul a 2000 de cuvinte. La nicio disciplină din cele 12 clase obligatorii nu ești nevoit să ieși din acele cuvinte pe care le-ai acumulat din clasele primare și până în prezent. Limbajul de specialitate devine aproape inexistent, iar câteva sinonime învățate și știute anterior te vor scoate întotdeauna din impas.
Indiferent de pretențiile unui liceu anume, orice elev reușește să promoveze doar trișând sau copiind din cele 2000 de cuvinte. Argumentele sunt destul de numeroase: numărul de note impus de apariția modulelor îl face neputincios pe profesor în fața oricărei cerințe obiective referitoare la performanță; compromisul făcut tacit vizavi de evaluare prin referate, proiecte, portofolii, etc. ; absenteismul școlar ; lipsa de comunicare.
Consecințele: elevii devin obosiți în fața temele de acasă, pentru că nu cunosc și nici nu știu cum să aplice acele cuvinte noi ; lipsa corelațiilor între diverse concepte sau teme, pentru că ei se învârt în jurul acelorași cuvinte simple și rudimentare ; anxietatea și depresia generate de repetarea acelorași cuvinte, dar cu cerințe din ce în ce mai aspre.
Să citim o carte, zic, și astfel poate reușim să schimbăm ceva, măcar la nivelul vocabularului. Ulterior poate vom avea pretenții și asupra modului de gândire.